De câte ori văd întrebarea asta realizez cât de puțin stau românii să înțeleagă cum funcționează politica. Dacă s-ar putea fără politică aș fi mai îngăduitor, dar singura alternativă e, de mii de ani, dictatura. Dacă ar fi o invenție nouă aș fi mai calm, dar politica e la fel de mii de ani, dar pentru unii dintre noi pare tot o vrajă băbească. Am tot amânat să scriu pe tema asta, dar am ajuns la limitele răbdării. Haideți să o luăm ca la școală, în pași mici, ca să ne poată urmări oricine…
În zilele noastre, în România, ca și în majoritatea țărilor europene, nici un partid nu poate forma Guvernul singur. Deci, PNL trebuia să se alieze cu cineva pentru a putea ajunge la guvernare și a îndrepta lucrurile. Dacă nu cu PSD, atunci cu cine propuneți?! Cu PDL cumva?! Sau cu vreunul din partidele de buzunar ale lui Băsescu, al căror nume nici nu merită efortul de a fi menționate?
Temă de gândire... În Germania cum au putut face guvern creștin-democrații cu social-democrații? Și uite că e țara cea mai solidă din UE...
Doctrinele sunt pentru sufletul fiecăruia și pentru principiile de bază ale partidelor. Alianțele se fac în funcție de cerințele momentului și de adversari. Dacă nu ați observat încă: alianța e una, fuziunea e alta. Alianța (indiferent cum se numește în acte) e doar o înțelegere pentru a face ceva împreună. Așa cum matale te înțelegi cu un vecin să reparați împreună ceva ce vă folosește la amândoi. Ce e așa de greu de înțeles?
Altă temă de gândire... Alianța D.A. de ce s-a format? Că ne-am îndrăgostit noi de Băsescu sau că am vrut să salvăm PD-ul de la 7%? Nu! Ci pentru a-l scoate de la guvernare pe Năstase. Am reușit? Da! Nu a mers după aceea, dar asta e altă poveste. Scopul Alianței D.A. s-a realizat. Și uite că liberalii au ajuns la guvernare și România a avut cea mai prosperă perioadă sub conducerea lui Tăriceanu. Repede mai uitați...
Acum, chiar credeți că noi sau PSD am fi vrut o alianță dacă puteam lua 50% de capul nostru? Dar în condițiile în care Băsescu e capabil să fure/fabrice și 10% voturi, sau poate chiar mai mult, imaginați-vă ce înseamnă asta într-o competiție în care fiecare merge singur și voturile adevărate sunt împrăștiate între mai multe partide. Te trezești iar peste noapte că la numărătoare iese PDL cu 1% mai mult decât fiecare dintre noi în parte și Băsescu îl numește iar pe Boc premier. Dar, dacă noi mergem împreună, va fi mai greu ca serviciile să fure pentru ei atât cât să acopere votul a 60% dintre români.
Hehe, mai este o altă idee năstrușnică... Nu trebuie să vă aliați cu nimeni, rămâneți singuri și puri și vă mulțumiți cu ce voturi luați. Sfinții liberali... Foarte profund! Luăm 25-30%, dar refuzăm orice alianțe mereu și stăm în Opoziție zeci de ani, da?! Pentru asta au votat cei 30%?! Să stăm pe margine și să criticăm mereu?! Sau pentru a ajunge la guvernare și a pune în aplicare măsurile liberale pe care le-am promis?
Bineînțeles, putem să spunem în campanie că noi nu vom face alianțe, că noi vrem să rămânem puri și că ne mulțumim să stăm în Opoziție, dar credeți că vom mai fi votați de cineva atunci? Să fim serioși!...
Ah, mai e o idee fixă de se tot repetă... ”Partid istoric”... Da, PNL e un partid istoric. Și? Ce legătură are asta cu politică zilelor noastre? E ăsta un argument pentru a primi voturi? Sau argumentul e programul de guvernare și oamenii care îl reprezintă? Amintiți-vă că PNL era la 7% cu Stoica și a ajuns la 20% cu Tăriceanu, iar acum e chiar mai sus. Oamenii votează oameni și programe, nu etichete, fie ele și ”istorice”. Și știți de ce? pentru că politica o fac cei ce conduc în acel moment, nu morții, oricât de onorabili au fost ei la vremea lor.
Încă o temă de gândire: PNȚCD e un tot partid istoric, nu? Dar la ce le folosește românilor dacă e reprezentat de oameni incompetenți? Dacă oamenii ar da 60% PNTCD, cine ar fi premier? Maniu sau Coposu? Sau Ciorbea sau mai știu eu cine dintre ceilalți președinți anonimi de aripioare?
Cât despre vechea poveste cu PSD=comuniști, pe care au mușcat-o mulți liberali în turul doi, de l-au votat copilărește pe Băsescu în loc de Geoană. Da, Iliescu mai e acolo. Dar, spuneți-mi dacă el, în cele 3 mandate pe care le-a avut, a instaurat comunismul înapoi? Și mai faceți un efort și amintiți-vă dacă s-a comportat el așa cum a făcut-o Băsescu în mai puțin de două mandate? Și, atunci, de ce naiba vă tot panicați ca niște fete mari? Dacă Iliescu sau Năstase nu au adus comunismul înapoi, atunci de ce Ponta ar face-o? Or fi ei de stânga, dar stânga nu înseamnă numai comunism, așa cum dreapta nu înseamnă numai fascism.
Culmea gândirii politice: comunismul e mort chiar și la mama lui, în Rusia, dar electoratul liberal tremură încă de frica lui. Treziți-vă, voi ce vă pretindeți intelectuali: nu mai credeți cu naivitate în poveștile cu fantome lui Băsescu! E rușinos, pentru că doar electoratul lui Vadim are scuza că înghite orice fantasmagorie debitează ăla...
Haideți să depășim aceste limite false, care bântuie gândirea românilor de pe vremea minerilor. Suntem în anul 2012, nu mai e de mult 1990. Oamenii și partidele se schimbă de la anu la an. Unii și unele evoluează în bine, alții și altele în rău. Nu mai gândiți totul în alb și negru, viața e colorată și frumoasă. Iar dracul nu e întotdeauna negru...
În concluzie... Da, într-o alianță nu vom putea realiza toate măsurile liberale pe care le-am fi putut dacă eram singuri, dar vom putea aplica măcar jumătate din ele. Vi se pare puțin? Sau că nu merită? Decât nimic, nu e mai bine 50% azi și restul de 50% data viitoare? Sau poate preferați încă 4 ani cu Băsescu premier?!...
vineri, 10 februarie 2012
marți, 7 februarie 2012
WELCOME TO BĂȘE COUNTRY!
După isprava de ieri, ai zice că Bășe ori e prost, ori e inconștient...
Să îl pui premier pe șeful unuia dintre prea multele servicii secrete, când toată lumea te acuză că faci securitate politică, e o declarație pe față de ”Mă f.. în voi, români! Fac ce vreau în țara asta și nu mă tem de nimeni!” Dar, noah, când ești bolnav la cap poți face asta lejer și fără emoții. Nero... Hitler... Stalin...
Nu știu ce vă tot minunați voi, dar ar trebui să înțelegeți, după atâția ani sub el, că e normal să nu îi pese de ceea ce zice lumea și de ceea ce cred românii. Securitatea Ungureanului se ocupă de exteriorul țării, da?! Ultima dată, Bășe a ieșit președinte peste noapte pe voturile furate, cumpărate și numărate din diaspora de securiștii noului pinguin, nu?! Deci, nu a făcut decât să înlocuiască un argat credincios cu altul. La ce îi trebuie lui încrederea și voturile românilor, când el poate tipări și număra exact atâtea voturi câte are nevoie ca să câștige, fie pentru el, fie pentru partidulețele lui de jucărie?!
Credeați că după protestele astea e terminat? Naivilor! Nu știați de proverbul ”Când o bășină tace, să fii sigur că coace”?! Ați vrut război?! Îl aveți! Tocmai și-a dat jos paharnicul bâlbâit și și-a scos unul dintre generali pe metereze. Veți vedea de aici încolo bombardamente, gălăgioșilor...
Dar, mai bine închei, să nu obosesc agentu` care trebuie să mă citească... Oameni buni, omul ăsta bolnav nu pleacă decât cu tot poporul de gât. Deviza lui e clară: ”Dacă voi nu mă vreți, marș afară, că țara asta e moșia mea, a lu` Elena, a lu` frate-miu și a fetelor mele!”...
WELCOME TO BĂȘE COUNTRY, BĂI ROMÂNE! HĂHĂHĂ!
marți, 13 septembrie 2011
Slugoii
Când vezi ce fac pedeleii lui Băsescu, realizezi cum s-a construit societatea comunistă în România. Căci ăștia sunt clar niște uteciști ce nu au mai apucat să își vadă visul cu ochii: să devină activiști de frunte ai PCR. Vă rețin cu numai două exemple zemoase...
Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu-i lingău destul...
Băsescu a descoperit la un meci că imnul de stat nu e respectat și s-a oțărât la națiune. Imediat, aud că Funeriu s-a repezit cu obediență să dea un ordin ca imnul să fie intonat în școli săptămânal. Stai, m-am întrebat, de ce naiba săptămânal?! Adică va fi o oră pe săptămână de imn sau ce drak?! Păi, măi cățel de Cotroceni, dacă tot vrei să le faci educație elevilor despre valorile naționale fă-o drakului ca la carte, nu umbla cu jumătăți de măsură. Ce rost are să o faci săptămânal?! Tu vrei ca imnul să nu fie uitat de copii sau să fie respectat?! Ce, ți-e rușine să spui că imnul și drapelul sunt simboluri ale acestei națiuni, ce ne reprezintă și ar trebui să ne țină uniți? Dă drakului dovadă de coaie și cere ca imnul să fie intonat în fiecare dimineață. Nu e vorba despre comunism aici, ce dacă și ei au făcut așa?! Este vorba despre valori naționale și e vorba că în școală faci educație, nu umbli cu fofârlica politicianistă. Dar ce mă aștept eu ca un argat să gândească mai departe de urletul stăpânului de la Cotroceni?!
Eu vreau egalitate, dar nu pentru copii!
Începu anul școlar... Hop și Boc cu un rahat de mesaj către școlari, ca pe vremea lui nea Nicu. Iar argații de la Prefectură îl luară așa călduț și se înființară să îl prezinte cu mare onoare copiilor plictisiți deja de predicile inutile ale preoților. Ghilea se duse la ”Partenie Cosma”, iar copia bihoreană a maicii Udrea se duse la ”Mihai Eminescu”. Le-a păsat lor că elevii nu dau doi bani pe măcăiala lor despre înțelepciunea fără margini a lui Boc?! Sau că ei veniseră acolo să își întâlnească prietenii, nu să fie forțați să asculte vorbăria fără înțeles a unor străini?! Nah!... Boculeții de Bihor și-au făcut cu neclintire datoria de purtători de rahat. De ce?! Pentru că au fost fericiți să aibă onoarea de a aduce lumină poporului ignorant și de a propovădui înțelepciunea ”marelui conducător al partidului”. Nu înțelegeți?! Visul lor de o viață s-a împlinit! Au devenit și ei activiști de partid, care pot să vorbească maselor forțate să le asculte elucubrațiile. Ce contează că erau niște copii nevinovați?! Doar și ălalalt conducător de l-au adulat folosea tot copiii ca masă de manevră pentru discursurile lui de rahat. Și atunci de ce să le pese?! Pentru uteciștii ăștia ratați nu contează audiența, contează obediența.
”Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil”
Vă mai mirați că totul merge aiurea în țară? Vă mai mirați că pe ăștia nu îi duce mintea să producă niște soluții viabile pentru a pune țara pe picioare?! Cum?! Când ei sunt preocupați tot timpul să își lingușească superiorul și să apară în poze și la televizor?! Și cu ce?! Când creierul lor știe doar să papagalicească ce zice argatul de deasupra lui. Slugoi fără inimă și fără minte...
Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu-i lingău destul...
Băsescu a descoperit la un meci că imnul de stat nu e respectat și s-a oțărât la națiune. Imediat, aud că Funeriu s-a repezit cu obediență să dea un ordin ca imnul să fie intonat în școli săptămânal. Stai, m-am întrebat, de ce naiba săptămânal?! Adică va fi o oră pe săptămână de imn sau ce drak?! Păi, măi cățel de Cotroceni, dacă tot vrei să le faci educație elevilor despre valorile naționale fă-o drakului ca la carte, nu umbla cu jumătăți de măsură. Ce rost are să o faci săptămânal?! Tu vrei ca imnul să nu fie uitat de copii sau să fie respectat?! Ce, ți-e rușine să spui că imnul și drapelul sunt simboluri ale acestei națiuni, ce ne reprezintă și ar trebui să ne țină uniți? Dă drakului dovadă de coaie și cere ca imnul să fie intonat în fiecare dimineață. Nu e vorba despre comunism aici, ce dacă și ei au făcut așa?! Este vorba despre valori naționale și e vorba că în școală faci educație, nu umbli cu fofârlica politicianistă. Dar ce mă aștept eu ca un argat să gândească mai departe de urletul stăpânului de la Cotroceni?!
Eu vreau egalitate, dar nu pentru copii!
Începu anul școlar... Hop și Boc cu un rahat de mesaj către școlari, ca pe vremea lui nea Nicu. Iar argații de la Prefectură îl luară așa călduț și se înființară să îl prezinte cu mare onoare copiilor plictisiți deja de predicile inutile ale preoților. Ghilea se duse la ”Partenie Cosma”, iar copia bihoreană a maicii Udrea se duse la ”Mihai Eminescu”. Le-a păsat lor că elevii nu dau doi bani pe măcăiala lor despre înțelepciunea fără margini a lui Boc?! Sau că ei veniseră acolo să își întâlnească prietenii, nu să fie forțați să asculte vorbăria fără înțeles a unor străini?! Nah!... Boculeții de Bihor și-au făcut cu neclintire datoria de purtători de rahat. De ce?! Pentru că au fost fericiți să aibă onoarea de a aduce lumină poporului ignorant și de a propovădui înțelepciunea ”marelui conducător al partidului”. Nu înțelegeți?! Visul lor de o viață s-a împlinit! Au devenit și ei activiști de partid, care pot să vorbească maselor forțate să le asculte elucubrațiile. Ce contează că erau niște copii nevinovați?! Doar și ălalalt conducător de l-au adulat folosea tot copiii ca masă de manevră pentru discursurile lui de rahat. Și atunci de ce să le pese?! Pentru uteciștii ăștia ratați nu contează audiența, contează obediența.
”Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil”
Vă mai mirați că totul merge aiurea în țară? Vă mai mirați că pe ăștia nu îi duce mintea să producă niște soluții viabile pentru a pune țara pe picioare?! Cum?! Când ei sunt preocupați tot timpul să își lingușească superiorul și să apară în poze și la televizor?! Și cu ce?! Când creierul lor știe doar să papagalicească ce zice argatul de deasupra lui. Slugoi fără inimă și fără minte...
”Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!”
vineri, 9 septembrie 2011
Fenntartva Tokes ur!
Tokes și obsedații lui vor fi distruși... Ultimele descoperiri arată că nu ungurii au aterizat prima dată pe solul pur și neprihănit al Ungariei Mari. Nu, copii, nu au fost nici măcar vampirii lui Dracula, înapoi la HBO!
Arheologii de la Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova au descoperit, în localitatea Păulești, situata la cativa kilometri de Ploiesti, doua morminte vechi de 4.500 de ani si unul vechi de o mie de ani.
Cele trei morminte au fost descoperite in doi tumuli, in unul dintre tumuli aflandu-se, laolalta, cele doua morminte vechi de 4.500 de ani.
In interiorul mormantului vechi de un mileniu au fost descoperite ramasitele unui om inhumat in pozitie asemanatoare crestinilor, iar alaturi de ramasitele umane au fost descoperite resturile unui cal, respectiv capul si picioarele animalului, precum si copitele acestuia, ceea ce ii face pe arheologi sa presupuna ca mormantul apartine unui membru al pecenegilor, populatie nomada care a trait in secolele X- XI.
Jó Isten!... Primul aici a fost un amărât de peceneg, care și ăla a murit de singurătate. Cine naiba l-o fi pus să se aventureze într-un loc atât de întins, clar nepopulat de nimeni de atâta vreme? Așa idiot o fi fost să nu se întrebe oare de ce toate popoarele au ocolit Transilvania timp de milenii? Ah, mi-e clar acum... Era orb, săracul, și nu a văzut tăblița verde pe care scria: FENNTARTOTT...
Mai e o întrebare, totuși... Cei doi morți de acum 4.500 de ani... Să fi fost doi unguri kamikaze care au făcut călătoria în timp ca să pună tăblița aia? Dar cine i-o fi îngropat? Doar nu pecenegul orb, după 3.500 de ani? Să mai fi fost un al treilea ungur? Dar cu ăla ce s-a întâmplat? Oh, stai!... Poate că pecenegul era el, în travesti, și venise să verifice dacă nu intraseră ceva țigani de români pe domeniul Ungariei Mari...
P.S. E un pamflet... Nu vă agitați!... Pentru mine și Tokes și Vadim sunt la fel de bolnavi... Ca și cei ce le susțin ideile medievale... Trăiască Europa Mare!
P.P.S. Trebuia cumva să postez articolul bilingv?!...
marți, 23 august 2011
Plângăceala la români
Românul, ca și tipologie umană, e un plângăreț. Nu plângăcios, atenție, ci plângăreț...
Plângăciosul e, pentru mine, unul care se impresionează ușor, dar plângărețul e unul care se plânge tot timpul de ceva și mai mereu de toate. Un fel de reclamagiu prea leneș să scrie memorii pe la oficiali, ce se mulțumește cu urechea celorlalți români pe care îi întâlnește în viața de zi cu zi.
De ce asta?! Pentru că filozofia de bază a românului este ”Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.”, așa cum bine a fost exprimată de Miron Costin, acum 336 sute de ani.
Pentru românul toți sunt vinovați, numai el nu. Totul merge rău, dar el nu are nici o vină. Alții nu fac treburile cum ar trebui și de aceea el suferă întotdeauna. Românul nu are nici o responsabilitate, doar dreptul de a se smiorcăi și a aștepta posmagii gata ”muieți”. Mereu altcineva se presupune că ar trebui să aducă raiul în ograda lui și mereu acel cineva se dovedește a fi o iudă.
Se vede asta cel mai clar în modul în care românul se raportează la viața politică a țării în care se tot plângăcește că a fost blestemat să se nască. Politicienii sunt de vină pentru tot. Politicienii vor doar să îl fure pe sărăcuțul român. Politicienii îl prostesc pe bietul român să le dea votul de fiecare dată. El, ca un român adevărat ce este, își face mereu datoria, doar că politicienii nu confirmă niciodată.
Și uite avem iar acum discuția asta despre ușurința cu care acceptă românul sărac pomenile electorale de doi bani. Și uite avem iar acum discuția asta despre lehamitea politică a românului cu pretenții intelectuale. Primii își vând votul pe un prânz, iar ceilalți își refuză votul pe motive de scârbă. E evident, așadar, că și la unii și la alții dragostea trece prin stomac. Dar, de fapt, toate acestea nu sunt decât scuze pentru lenea românului de a gândi profund.
Ce nu reușește românul să înțeleagă de 21 de ani?!... Că prin votul său, cetățeanul are cuvântul decisiv, chiar dacă îl are numai la patru ani. Cum nu putem avea un Guvern de 20 de milioane de oameni sau 20 de milioane de Președinți, democrația funcționează prin reprezentanți. De aceea, orice formă civilizată de umanitate de pe planeta asta își alege reprezentanți care să poarte grija comunității și să îi reprezinte interesele.
Așa funcționează lucrurile de când e omul pe pământ, cu mult înaintea apariției românului ca specie aparte. Așa procedează și au procedat toate comunitățile umane de-a lungul timpului. Multă vreme, reprezentanții aceștia s-au impus prin propria voință și numai de scurt timp omul de rând a primit puterea de a-și spune cuvântul și de a decide. Deci, nimic nou sub soare... Dar e de admirat abilitatea românului de a se plângăci din asta după atâtea milenii de istorie.
De ce e românul atât de slab de minte?! De ce pungile cu mâncare au atât de mult succes la săraci?! De ce ”educații” sunt atât de sensibili la stomac?! Din același motiv... Pentru că nu conștientizează importanța și adevărata valoare ”comercială” a votului pentru viitorul lor. Pentru că nu își conștientizează puterea. Și de ce asta?! Pentru că nu stau destul timp să mediteze asupra lui și dau prea repede urmare impulsului de plângăceală. Pentru că în loc de ”gândesc, deci exist”, românul funcționează cu ”nu înțeleg, deci mă plâng”...
Odată la patru ani, românul se trezește cu o pleașcă: votul. Politicienii mult huliți vin la el să îi ceară sprijinul în schimbul unor promisiuni. Politica e, până la urmă, doar un alt fel de afacere. Și ce face el cu grăbire?! Se gândește la stomac, bineînțeles. Fie vinde votul pe doi bani, fie îl aruncă sub pretextul că afacerile sub ceva josnic și scârbos.
Cei săraci au măcar o scuză veche de când lumea: foamea face stomacul să doară, iar creierul să doarmă. Dar cei ”educați” cum pot să își motiveze ”scârba” și ”lehamitea”?! Nicicum. Căci ei sunt adevărații plângăreți. Preferă să se ascundă în casă în ziua votului și să se plângăcească, în loc să își folosească creierul și să facă efortul de a înțelege cum funcționează lumea în care trăiesc. Preferă să se declare scârbiți de politică, deși nu au cu ce să o schimbe. Preferă să pună toți politicienii într-o oală, în loc să înțeleagă că numai participând la viața politică și gândind bine motivația votului pot să contribuie la cernerea politicienilor pe termen lung.
Lucrurile sunt simple... România nu e cu nimic diferită de restul lumii. Doar românii sunt un animal aparte. Se tot plâng de țară, când problema sunt ei. Românii sunt superficiali, asta e drama României. Prea ușor acceptă soluții simple, gen pungi ieftine ori scârbă civică, în loc să își pună capul la contribuție și să gândească pe termen lung. Prea ușor își plâng de milă și prea ușor se auto-compătimesc. Cei săraci cu duhul nu au de ales, dar restul?!...
Plângăciosul e, pentru mine, unul care se impresionează ușor, dar plângărețul e unul care se plânge tot timpul de ceva și mai mereu de toate. Un fel de reclamagiu prea leneș să scrie memorii pe la oficiali, ce se mulțumește cu urechea celorlalți români pe care îi întâlnește în viața de zi cu zi.
De ce asta?! Pentru că filozofia de bază a românului este ”Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.”, așa cum bine a fost exprimată de Miron Costin, acum 336 sute de ani.
Pentru românul toți sunt vinovați, numai el nu. Totul merge rău, dar el nu are nici o vină. Alții nu fac treburile cum ar trebui și de aceea el suferă întotdeauna. Românul nu are nici o responsabilitate, doar dreptul de a se smiorcăi și a aștepta posmagii gata ”muieți”. Mereu altcineva se presupune că ar trebui să aducă raiul în ograda lui și mereu acel cineva se dovedește a fi o iudă.
Se vede asta cel mai clar în modul în care românul se raportează la viața politică a țării în care se tot plângăcește că a fost blestemat să se nască. Politicienii sunt de vină pentru tot. Politicienii vor doar să îl fure pe sărăcuțul român. Politicienii îl prostesc pe bietul român să le dea votul de fiecare dată. El, ca un român adevărat ce este, își face mereu datoria, doar că politicienii nu confirmă niciodată.
Și uite avem iar acum discuția asta despre ușurința cu care acceptă românul sărac pomenile electorale de doi bani. Și uite avem iar acum discuția asta despre lehamitea politică a românului cu pretenții intelectuale. Primii își vând votul pe un prânz, iar ceilalți își refuză votul pe motive de scârbă. E evident, așadar, că și la unii și la alții dragostea trece prin stomac. Dar, de fapt, toate acestea nu sunt decât scuze pentru lenea românului de a gândi profund.
Ce nu reușește românul să înțeleagă de 21 de ani?!... Că prin votul său, cetățeanul are cuvântul decisiv, chiar dacă îl are numai la patru ani. Cum nu putem avea un Guvern de 20 de milioane de oameni sau 20 de milioane de Președinți, democrația funcționează prin reprezentanți. De aceea, orice formă civilizată de umanitate de pe planeta asta își alege reprezentanți care să poarte grija comunității și să îi reprezinte interesele.
Așa funcționează lucrurile de când e omul pe pământ, cu mult înaintea apariției românului ca specie aparte. Așa procedează și au procedat toate comunitățile umane de-a lungul timpului. Multă vreme, reprezentanții aceștia s-au impus prin propria voință și numai de scurt timp omul de rând a primit puterea de a-și spune cuvântul și de a decide. Deci, nimic nou sub soare... Dar e de admirat abilitatea românului de a se plângăci din asta după atâtea milenii de istorie.
De ce e românul atât de slab de minte?! De ce pungile cu mâncare au atât de mult succes la săraci?! De ce ”educații” sunt atât de sensibili la stomac?! Din același motiv... Pentru că nu conștientizează importanța și adevărata valoare ”comercială” a votului pentru viitorul lor. Pentru că nu își conștientizează puterea. Și de ce asta?! Pentru că nu stau destul timp să mediteze asupra lui și dau prea repede urmare impulsului de plângăceală. Pentru că în loc de ”gândesc, deci exist”, românul funcționează cu ”nu înțeleg, deci mă plâng”...
Odată la patru ani, românul se trezește cu o pleașcă: votul. Politicienii mult huliți vin la el să îi ceară sprijinul în schimbul unor promisiuni. Politica e, până la urmă, doar un alt fel de afacere. Și ce face el cu grăbire?! Se gândește la stomac, bineînțeles. Fie vinde votul pe doi bani, fie îl aruncă sub pretextul că afacerile sub ceva josnic și scârbos.
Cei săraci au măcar o scuză veche de când lumea: foamea face stomacul să doară, iar creierul să doarmă. Dar cei ”educați” cum pot să își motiveze ”scârba” și ”lehamitea”?! Nicicum. Căci ei sunt adevărații plângăreți. Preferă să se ascundă în casă în ziua votului și să se plângăcească, în loc să își folosească creierul și să facă efortul de a înțelege cum funcționează lumea în care trăiesc. Preferă să se declare scârbiți de politică, deși nu au cu ce să o schimbe. Preferă să pună toți politicienii într-o oală, în loc să înțeleagă că numai participând la viața politică și gândind bine motivația votului pot să contribuie la cernerea politicienilor pe termen lung.
Lucrurile sunt simple... România nu e cu nimic diferită de restul lumii. Doar românii sunt un animal aparte. Se tot plâng de țară, când problema sunt ei. Românii sunt superficiali, asta e drama României. Prea ușor acceptă soluții simple, gen pungi ieftine ori scârbă civică, în loc să își pună capul la contribuție și să gândească pe termen lung. Prea ușor își plâng de milă și prea ușor se auto-compătimesc. Cei săraci cu duhul nu au de ales, dar restul?!...
marți, 9 august 2011
Care demisie de onoare?!
Mare șoc la români... Cseke Attila a îndrăznit să le dea cu tifla lui Băsescu și argaților lui. Vai, ce om de onoare! Vai, ce tânăr de viitor! Vai, ce gest nemaipomenit la un politician! Vai, ce bun ar fi de președinte, dacă nu ar fi ungur!
Ce nu înțeleg eu... Dacă Cseke Attila și-a dat demisia de onoare pentru că nu a fost consultat și pentru că i-au dat bani doar pentru arierate... de ce mai nominalizează UDMR pe altcineva pentru funcția aia de doi bani?! Adică, sună ca naiba... Când un om de-al tău își dă demisia de onoare, tu, ca partid, fie îl susții până la capăt, fie spui că e doar el nebun și nu te reprezintă. Dar uite că ei tot mai vor funcția aceea pe care omul lor a aruncat-o ca fiind compromisă de nesimțirea pedeliștilor. Asta ne spune că ei nu susțin punctul de vedere al lui Cseke Attila și consideră că tot se poate face treabă bună la minister cu banii ăia lipsă. Și că hormonii lui au luat-o razna și a fost un gest imberb. Sau... că nu a fost nici o demisie de onoare...
Se ignoră câteva detalii... În UDMR nu se fac lucrurile după cum îi trăsnește unuia sau altuia, pentru că ei nu sunt atât de orgolioși și imaturi ca și politicienii de Dâmbovița. În plus, Cseke Attila e omul lui Kiss Alexandru (la fel cum sunt Szabo Odon și Biro Rozalia în Bihor), și ar trebui să vă fie clar că nu face nici o mișcare politică majoră de capul lui. Apoi, Traian Băsescu a început o mică ofensivă împotriva unor miniștrii UDMR și la asta se răspunde de obicei, dacă nu vrei să stai înghesuit în colț. Puneți toate acestea cap la cap și veți realiza că nimeni din conducerea UDMR nu a aflat despre demisie de la televizor, ci a fost un gest copt la foc mic de ședință în limba maghiară. Deci, mai ușor cu exaltația și nu mai vedeți acte de eroism în acte comandate.
Bine, bine, atunci care e scopul acestui gest teatral?! Unul dublu... Mai întâi, un semnal puternic pentru PDL, că și UDMR poate trece la represalii. Și apoi, o ieșire spectaculoasă din Guvernul compromis și crearea unei imagini de cavaler neprihănit lui Cseke Attila, în perspectiva candidaturii sale la Primăria Municipiului Oradea sau, cel mai probabil, la președenția Consiliului Județean Bihor.
P.S. Acest articol nu are nici o legătură cu posibilitatea ca șeful meu să candideze la CJ Bihor. E blogul meu personal, nu al șefului meu sau al PNL Bihor.
P.P.S. Am pus la îndoială aici doar demisia, nu și activitatea lui Cseke Attila.
Ce nu înțeleg eu... Dacă Cseke Attila și-a dat demisia de onoare pentru că nu a fost consultat și pentru că i-au dat bani doar pentru arierate... de ce mai nominalizează UDMR pe altcineva pentru funcția aia de doi bani?! Adică, sună ca naiba... Când un om de-al tău își dă demisia de onoare, tu, ca partid, fie îl susții până la capăt, fie spui că e doar el nebun și nu te reprezintă. Dar uite că ei tot mai vor funcția aceea pe care omul lor a aruncat-o ca fiind compromisă de nesimțirea pedeliștilor. Asta ne spune că ei nu susțin punctul de vedere al lui Cseke Attila și consideră că tot se poate face treabă bună la minister cu banii ăia lipsă. Și că hormonii lui au luat-o razna și a fost un gest imberb. Sau... că nu a fost nici o demisie de onoare...
Se ignoră câteva detalii... În UDMR nu se fac lucrurile după cum îi trăsnește unuia sau altuia, pentru că ei nu sunt atât de orgolioși și imaturi ca și politicienii de Dâmbovița. În plus, Cseke Attila e omul lui Kiss Alexandru (la fel cum sunt Szabo Odon și Biro Rozalia în Bihor), și ar trebui să vă fie clar că nu face nici o mișcare politică majoră de capul lui. Apoi, Traian Băsescu a început o mică ofensivă împotriva unor miniștrii UDMR și la asta se răspunde de obicei, dacă nu vrei să stai înghesuit în colț. Puneți toate acestea cap la cap și veți realiza că nimeni din conducerea UDMR nu a aflat despre demisie de la televizor, ci a fost un gest copt la foc mic de ședință în limba maghiară. Deci, mai ușor cu exaltația și nu mai vedeți acte de eroism în acte comandate.
Bine, bine, atunci care e scopul acestui gest teatral?! Unul dublu... Mai întâi, un semnal puternic pentru PDL, că și UDMR poate trece la represalii. Și apoi, o ieșire spectaculoasă din Guvernul compromis și crearea unei imagini de cavaler neprihănit lui Cseke Attila, în perspectiva candidaturii sale la Primăria Municipiului Oradea sau, cel mai probabil, la președenția Consiliului Județean Bihor.
P.S. Acest articol nu are nici o legătură cu posibilitatea ca șeful meu să candideze la CJ Bihor. E blogul meu personal, nu al șefului meu sau al PNL Bihor.
P.P.S. Am pus la îndoială aici doar demisia, nu și activitatea lui Cseke Attila.
luni, 4 iulie 2011
Învățați să învățați!

Mare grozăvie în week-end-ul ăsta: o groază de copii au picat Bac-ul... Lumea se agită și se minunează... Vai, țara se duce de râpă, poporul român e în disoluție, ne paște mitocănia... Dar eu zic să ne bucurăm, căci un șut în fund e întotdeauna un pas înainte...
Bac-ul se presupune a fi examenul lor de maturitate, da?! Un fel de examen de eliberare din închisoarea copilăriei. Treci de Bac și devii matur, nu?! Poți să faci ce vrei de aici încolo și să închizi gura părinților cu un ”STFU, sunt major de-acu!”...
Ei, și dacă pruncul pică Bac-ul ce înseamnă? Fie că nu îl duce mintea, fie că nu e destul de matur să înțeleagă că trebuie să învețe dracului că să îl treacă. Ah, și în plus, că ai lui nu au avut bani de șpagă. Oricum, toate sunt o dovadă clară de imaturitate. Și, pentru unii e clar nu merge cu vorba bună, e nevoie de o palmă peste cap ca să înțelegem ce se întâmplă...
Bineînțeles, cei care fac subiectele de Bac sunt de obicei niște idioți. Oameni frustrați, ce cred că numai cunoașterea unei materii la perfecție te poate duce în rai. Și care cred că menirea lor pe Pământ e sa ne lumineze pe toți cu forța. Niște inchizitori ratați, ce naiba. Cu toate astea, cei ce pică Bac-ul nu au nici o scuză...
Dragă copile... Imaginează-ți că școala e un joc... Că e shooter, RPG ori RTS, e treaba ta... Kay, ce naiba faci tu când intri într-un joc? Încerci să îl câștigi, da?! Și cum poți face asta?! Învățându-i regulile, înțelegându-le și devenind mai bun decât AI-ul sau ceilalți jucători. Simplu, nu? fiu-meu de 5 ani a înțeles asta și știe să bată calculatorul, iar noi vorbim de oameni de 18-19 ani...
Datele problemei acum... Avem școala ca și joc. Viața te obligă să îl joci. Îi cunoști regulile și știi prea bine că nu poți evada din el decât învingând monstrul cel mare (numit anul asta Funeriu). Și atunci ce naiba mai aștepți?! Marș de te maturizează, tinere!...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)



